Monografiile satului Pocruia

Lucrări necesare în viaţa culturală a comunei

Monografia scrisă de înv. Sandu Ciolacu

Prefaţă de prof. Nicu N. Tomoniu, autor web site

Fotografii şi fundaluri pagină originale.

 

Reproducerea necesită acordul nostru

 

Când m-am apucat să introduc primele fraze din această lucrare monografică, în memoria calculatorului, am fost tentat să mai adaug şi eu câte ceva "pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale..", vorba lui Nenea Iancu.

Subit, mi-am amintit de o spledidă peşteră pe care o vizitam des şi care mai târziu a fost iluminată electric. Nu mai era ce-a fost. O peşteră îi stă foarte bine în sălbăticia şi întunericul ei iniţial care a creat-o.

Cu tot stilul vechi, şcolăresc, necizelat literar şi artistic şi în ciuda frazelor lungi, lucrarea d-lui învăţător Sandu Ciolacu are totuşi, o mare valoare. Mi-am permis să mai simplific un pic din fraze, să mai adaug un artificiu literar pe ici pe colo, dar ar fi fost o impunitate să intervin în lucrare acolo unde valoarea este aur istoric!

În primul rând, remarcăm valoarea pentru că este prima lucrare monografică despre satul Pocruia dusă până la capăt. Evident, se vor găsi mereu de acum încolo pagini de adăugat. O lucrare monografică este întotdeauna numai "volumul întâi".

În al doilea rând, lucrarea are valoare prin faptul că deşi nu este istoric de meserie, domnul Ciolacu tratează lucrarea în toată normalitatea ei istorică. În vechime, înainte de primul război mondial, între cele două războaie mondiale şi după impunerea sistemului social sovietic.

Nu în ultimul rând, ba poate chiar prioritar, tratarea mai pe larg a perioadei de după anii 1948-1950 dă valoare deosebită acestei scrieri. Generaţiile următoare trebuie să afle cum a fost posibilă distrugerea brutală a tot ceeace era "capitalist" şi a terorizării elitelor satelor etichetate, aleator, "chiaburi".

De aceea, detalierea perioadei sfârşitului terorii comuniste şi compararea ei cu începutul terorii comuniste, reprezintă o importantă contribuţie istorică. Asocierea "cotelor către stat" din anii '5o cu "contractările şi achiziţiile" anilor '80, este extraordinară. Prin exemple concrete, această asociere sugerează că uzanţele comuniste rămân tot timpul aceleaşi. Numai că, din când în când, sunt îmbrăcate în haină nouă pentru a fi disimulate. Această stratagemă a "contractărilor şi achiziţiilor" ne face să inducem că multe cutume comuniste au fost conservate. Ele fac parte din subconştientul "factorilor decizionali" şi s-au perpetuat din păcate şi după 1989.

Istoria erorilor umane se repetă regretabil în satul Pocruia şi este deci, se pare, ciclică, nu numai evidentă în lucrarea domnului învăţător. Este remarcabil să observăm, paralela între înverşunarea cu care, după expulzarea regelui din ţară, primarii satului "şterg urmele capitalismului" confiscând bunuri şi băgând în puşcărie "chiaburi" şi transformarea, patru decenii mai târziu, a clubului satului Pocruia în cârciumă. Apoi jaful varniţei, devenită "o groapă", şi al "evaporării" pieselor circularului sătesc. Închiderea morii "rămasă pe uscat" şi a atelierului de tâmplărie, într-un cuvânt, intrarea "realizărilor comuniste" în "reconversie", adică în anonimat, în uitare.

Se observă astăzi, cel puţin la nivelul comunei Tismana, că "factorii decizionali" au rămas, în mod cert aproape aceeaşi, chiar dacă aceşti factori decid din alte funcţii.

Dar suntem, istoriceşte vorbind, prea aproape de evenimente ca să ne dăm seama de metalităţile retrograde care ne-au ţinut - şi ne mai ţin - în loc.

Este normal că cei încorsetaţi în mentalităţi, să nu aibe tăria să-şi recunoască greşelile pentru că rari sunt acei care decid şi sunt conştienţi de ceeace fac. De aici şi scuza: "eu nu mi-am făcut decât datoria".

Da, erorile umane se perpetuă, ce păcat ! Din lucrare răzbate clar asemănarea între primarul anilor '50 şi primarul anilor '89, dar nu suntem noi, acum, abilitaţi să judecăm caracterele.

Nu, cu siguranţă NU, pentru că mai pe înţelesul tuturor, AM FOST ÎN ACEEAŞI CĂRUŢĂ!

          Prin anii '80, în plină glorie a comunismului, cu mari riscuri pentru mine, am aprobat, ca director de cămin cultural, construcţia monumentului eroului Ioan Neferescu ucis de comunişti în închisoarea Periprava.

Era un act de mare curaj şi după 1989 mi s-a repropus funcţia de director de cămin cultural. Totuşi, am refuzat. Mi s-a repropus funcţia de director de şcoală şi la fel, am refuzat. Alţii n-au avut tăria s-o facă. Sunt cazuri când unii erau să moară atunci când au fost schimbaţi. Alţii, chiar au murit.

Comentarii ?

 "şi vă voi stropi cu apă curată şi vă veţi curăţi de toate întinăciunile voastre şi de toţi idolii voştri vă voi curăţi."

"Vă voi da inimă nouă şi duh nou vă voi da; voi lua din trupul vostru inima cea de piatră şi vă voi da inimă de carne."

"Pune-voi înăuntrul vostru Duhul meu şi vă voi face ca să umblaţi după legile Mele şi să păziţi şi să urmaţi rânduielile Mele."

 BIBLIA, Iezechiel, 36/25-27

Nicu N. Tomoniu

Tismana, mai 1999

 SUS