DICŢIONAR DE

TERMENI

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

ADĂPOST Termen folosit în Marea Britanie pentru a desemna un *aliniament din pietre, constând din 3 sau mai multe menhire (vezi *menhir), în imediată apropiere, una faţă de alta, formând, laolaltă, o amenajare aproximativ rectangulară, fără acoperiş, care este deschisă pe una dintre laturi.

ALEE DE PIETRE Monument alcătuit, de obicei, din două linii paralele de menhire (vezi *menhir), care diferă de alte aliniamente de pietre (vezi *aliniament megalitic) prin faptul că acesta pare să marcheze apropierea de alt monument sau de alte monumente, adesea, de *ringuri de piatră. Datarea aleilor singulare de pietre este deficitară, dar, ca şi în cazul monumentelor de piatră, în general, se consideră că majoritatea lor a fost construită în timpul neoliticului târziu sau al epocii timpurii a bronzului.

ALINIAMENT MEGALITIC O singură linie sau două ori mai multe linii aproximativ paralele de menhire, la distanţe mai mult sau mai puţin egale, de-a lungul unei axe comune sau al unei serii de axe. Numărul, dimensiunea şi spaţiul dintre pietre variază, de la monument la monument, şi poate varia şi în interiorul lor. Liniile sunt arareori perfect drepte. O linie de menhire (vezi *menhir) este cunoscută, de asemenea, ca şir de pietre. Unii consideră că perechile de menhire formează un aliniament, chiar dacă termenul "şir de pietre" a fost aplicat, de preferinţă, monumentelor constând din trei sau mai multe menhire. În general, aliniamentele de pietre perechi, legate de alte clase de monumente (ca, de exemplu, *ringurile de piatră) sunt cunoscute drept alei de pietre (vezi *alee de pietre). Datarea monumentelor individuale este deficitară, dar în ceea ce priveşte, în general, monumentele preistorice alcătuite din menhire, se crede că majoritatea lor a fost construită în timpul neoliticului final şi al epocii timpurii a bronzului. şir de pietre (stone row‚ engleză): stenrœkke (daneză)

ANTRACOLOGIE : Disciplina ce studiaza carbunele de lemn sau alte fragmente de lemn, fosilizate datorita unor diverse cauze, permitând identificarea esentelor lemnoase.

ANTROPIC : Rezultat al actiunii sau al prezentei omului.

ARTĂ RUPESTRĂ Arta preistorică rupestră se manifestă printr-o multitudine de motive, datând din neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului, create, în general, prin utilizarea unor tehnici cum sunt ciocănirea şi gravarea şi, în unele cazuri, pictarea. Arta rupestră poate fi descoperită în contexte variate: pe bolovani sau pe pietre ieşite natural la suprafaţă; pe menhire (vezi *menhir), inclusiv acelea care formează părţi ale unor monumente mai mari, cum sunt *ringurile de piatră; sau pe pietre din *ciste sau pietre folosite pentru acopeirea urnelor care conţin incinerări (vezi *mormânt). În Marea Britanie, cele mai simple şi mai comune sunt semnele de pahar, care sunt depresiuni, în general, emisferice, de dimensiuni diferite. Semnele inelare de pahar constau din semne de pahar înconjurate de o dispunere concentrică a uneia sau a mai multor caneluri circulare sau aproape circulare. Motivele mai complexe includ spirale, dreptunghiuri, romburi şi alte caneluri lineare sau curbilinii, aranjate în combinaţii variate, asociate, uneori, cu semnele de pahar sau semnele inelare. Alături de numeroasele desene geometrice sunt cunoscute şi câteva imagini mai naturaliste, ca, de exemplu, topoare şi pumnale, plus amprente palmare şi plantare. Nu se cunosc imagini pictate. În Scandinavia, conţinutul artei rupestre este mult mai variat. şi include imagini pictate, ca şi imagini gravate sau cioplite.Din nou, semnele de pahar sunt printre cele mai comune motive, alături de discuri, dar desenele geometrice sunt completate de o mulţime de imortalizări mai naturaliste ale oamenilor - atât neînarmaţi, cât şi înarmaţi cu diferite arme, inclusiv topoare şi săbii -, animalelor - cum sunt cerbul, vitele şi caii -, ambarcaţiunilor, scenelor de arat, instrumentelor muzicale (adică, lurer-ul ‚daneză) etc. HELLERISTNING (daneză); ART RUPESTRE (franceză); ROTSTEKENING (olandeză) semn de pahar‚ cup mark (engleză): skĺltegn (daneză)

ASTRAGAL : Piesa anatomica provenind de la partea inferioara a picioarelor posterioare ale patrupedelor.

AŞEZARE Un sit considerat a fi fost folosit, în primul rând, pentru scopuri, mai degrabă, domestice, decât rituale sau funerare. Aşezările vor fi fost, de asemenea, şi locurile unde se desfăşurau şi alte activităţi necesare, în general, supravieţuirii, cum este cazul prelucrării produselor agricole, al olăritului, al prelucrării metalelor etc. Termenul "aşezare" implică un anume grad de permanenţă, deşi este posibil ca ocuparea să fi fost, mai degrabă, sezonieră decât continuă. Dovezile arheologice care pun în evidenţă o aşezare merg de la micile aglomerări de *gropi şi *gropi de stâlpi, până la zonele întinse, care conţin mai multe planuri de *locuinţe, plus gropi pentru depozitat, construcţii anexe (reprezentate de complexe de gropi de stâlpi) cum sunt *grânarele ş.a.m.d. De asemenea, pot apărea mari cantităţi de material artefactic, inclusiv cioburi de vase, oase de animal şi alte obiecte legate de diferite activităţi asociate cu aşezarea. Aşezările puteau fi împrejmuite sau neîmprejmuite. De asemenea, este posibil să fi existat *câmpuri sau *sisteme agrare asociate cu aşezarea. BOPLADS (daneză); NEDERZETTING (olandeză)

BARBOTINA : Argila lichida utilizata de catre olari fie pentru a lipi partile constitutive ale vasului pentru a i se da acestuia forma finala, fie pentru a se realiza la exteriorul vaselor un décor în relief, neregulat sau geometric.

BÂRNE DE COLT : Bîrne amplasate la colturile unei constructii, destinate sa preia greutatea acoperisului.

BUTON DE PRINDERE : Protuberanta realizata de mesterii olari pe corpul diverselor tipuri de vase (mai rar pe capace).

CAIRN CU BORDURĂ Termen folosit în Marea Britanie pentru a desemna un *cairn alcătuit dintr-o *movilă de diametru mic (de regulă, mai puţin de 6 metri), înconjurată de o bordură din pietre disproporţionat de mari (adică, o bordură din pietre care sunt mult mai înalte decât movila cairnului). De regulă, cairnurile sunt asociate cu mormintele de incineraţie.

CAIRN ÎN FORMĂ DE CERC Termen folosit în Marea Britanie pentru a desemna un cerc format din bolovani aşezaţi spaţiat, vertical, ieşind la suprafaţă, dintr-o *movilă pietroasă joasă, emisferică. Bolovanii verticali sunt înclinaţi, uneori, spre în afară, deşi acest lucru se poate datora, mai degrabă, presiunii materialului din care este construit *cairnul, decât unei caracetristici iniţiale, voite. Frecvent, sub cairn, există un *mormânt central, adesea, o *cistă. Uneori, cairnurilor joase, înconjurate de un cerc continuu de bolovani, aşezaţi dezordonat, li s-a mai spus şi cercuri bordurate.

CAMERĂ FUNERARĂ O structură din lemn sau din piatră folosită pentru înmormântarea rămăşiţelor umane. Camerele funerare sunt acoperite, adeseori, de, ori sunt incluse într-un *tumul. Vezi, de asemenea, *cavou. RAVKAMMER (daneză); CHAMBRE FUNÉRAIRE (franceză); GRAFKAMER (olandeză)

CARDIUM : Gen de scoici. Marginea lor dantelata (dentitia) a fost utilizata de anumite grupe culturale neolitice pentru a realiza decoruri tipice prin impresiune (de la aceasta tehnica deriva termenul de neolitic cardial).

CARENA : Profilarea unghiulara a unei parti a corpului vasului, asemanatoare cu carena unui vas.

CARPOLOGIE : Studiul semintelor si fructelor (în principal cele carbonizate sau fosilizate) din sedimentele arheologice.

CAZA : Termen turcesc desemnând o mica unitate teritorial-administrativa condusa dintr-o asezare mai importanta, uneori fortificata. În perioada dominatiei otomane, Dobrogea era împartita în 7 astfel de caza.

CERAMICA CU DECOR SNURAT : Ceramica al carui décor este obtinut cu ajutorul unui snur ce este imprimat în pasta moale a vasului.

CRISMA : Monograma numelui lui Christos ; Simbol grafic realizat prin suprapunerea mai multor caractere, formând primele doua litere ale numelui lui Christos în greceste.

DAC : Locuitor al Daciei, tara situata pe tarmul stâng al Dunarii, corespunzând unei mari parti a teritoriului României actuale.

FUSAIOLA : Piesa în forma de disc realizata din lut, os sau piatra, plasata la partea inferioara a fusului cu scopul de a-i asigura o rotatie regulata.

GARD : Structura de tarusi plasati la mici intervale, între ei fiind împletite ramuri subtiri de copac.

GASTROLITE : Noduli de calcar ce se gasesc în stomacul crustaceelor superioare carora le servesc drept rezerve de calcar pentru consolidarea scheletului exterior (crusta).

GETI : Ramura a tracilor ce au locuit teritoriul dintre Balcani si Muntii Carpati. Istoriografia româna foloseste termenul de popor geto-dac.

IHTIOLOGIE : Studiul pestilor. În arheologie semnifica studiul resturilor osteologice ale pestilor, fosilizate în sedimente.

ÎN FORMA DE CALAPOD : Forma a unor topoare de piatra slefuita amintind de unealta folosita de catre cizmari.

LIMES : termen latin ce desemneaza o frontiera, o limita ce în mod curent are semnificatia unei frontiere fortificate a Imperiului roman, stabilita de-a lungul culmilor muntoase sau, cum este aici cazul de-a lungul unui fluviu.

LOESS : Depozit sedimentar de origine eoliana, format din particule foarte fine de cuart, calcar si argila. Aceste soluri fertile acopera vaste regiuni ale Europei.

MALACOLOGIE : Studiul molustelor si în principal identificarea lor prin intermediul morfologiei cochiliilor.

MENHIR O piatră care a fost aşezată vertical, artificial, de la nivelul solului. Menhirele pot fi întâlnite izolate, în perechi sau ca părţi ale unor monumente mai mari, cum este cazul aleilor de pietre (vezi *alee de pietre), a aliniamentelor megalitice (vezi *aliniament megalitic) sau a *ringurilor de piatră. Menhirele prezintă arareori vreun tip de decoraţie cioplită sau gravată. În afara cazului în care ele sunt părţi ale unor monumente mai mari, datarea lor poate fi foarte dificilă, chiar şi după efectuarea săpăturii arheologice. Totuşi, sunt cunoscute exemple de menhire izolate, datând din neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului. BAUTASTEN (daneză); MENHIR (franceză); MENHIR (olandeză)

METAPODIU : Termen generic desemnând un os din partea inferioara a menbrelor mamiferelor (metacarpiene pentru membrele anterioare si metatarsiene pentru membrele posterioare).

MICROLIT : Unealta de silex cioplit, cu mici dimensiuni, în general sub un centimetru.

MICROMORFOLOGIE SEDIMENTARA : Disciplina care se ocupa cu studiul morfologiei, la scara microscopica, a constituentilor minerali si organici ai sedimentelor, în cazul nostru arheologici.

MONOXILA : Piroga realizata dintr-un singur trunchi de copac, scobit, spre diferenta de ambarcatiile realizate din mai multe elemente asamblate.

NOTITIA DIGNITATUM : Catalog al demnitatilor din Imperiul Roman, redactata la sfârsitul secolului al-IV-lea sau la începutul celui de al-V-lea.

NOTITIA EPISCOPATUM : Lista a episcopilor, redactata în secolul al-VI-lea.

ODRISI : Popor de origine traca ce a vietuit în zona centrala a Bulgariei, pâna la tarmul Marii Negre.

OSTEOLOGIE : Studiul oaselor. În arheologie, pe baza acestora se poate determina specia, numarul de indivizi, si vârsta diverselor animale.

PALINOLOGIE : Aceasta disciplina permite prin intermediul identificarii polenului fosil din sedimente, reconstituirea mediului vegetal si în consecinta a paleoclimatului.

PAT DE AMENAJARE : Nivelare, constituita în general din materiale rezistente sau mai impermeabile, utilizate în general pentru realizarea unei substructuri pentru podeaua locuintelor.

PETROGRAFIE : Studiul compozitiei mineralogice a rocilor, utilizata în arheologie cu scopul identificarii provenientei celor utilizate de catre om.

PICTURA CU GRAFIT : Tehnica de decorare cu ajutorul grafitului pentru realizarea motivelor pe peretii vaselor. Aceasta tehnica necesita un foarte bun control al producerii temperaturii de coacere.

PLASA : Veche unitate administrativa româneasca echivalând cu cea de canton.

PROVINCIA MOESIA : Provincie romana din Peninsula Balcanica, situata între tarmul drept al Dunarii pâna la cel dalmat.

RAION : Veche unitate administrativa româneasca echivalenta cu arondismentul.

RELIEF MITRIAC : Aici, obiect de marmura, decorat cu motive în relief, în legatura cu cultul lui Mithra, divinitate orientala. Aspectul cel mai caracteristic al cultului lui Mithra este sacrificiul ritual al taurului.

RUDERALA : Planta salbatica ce creste în general în zonele locuite de catre om.

SIGILATA (CERAMICA) : Adjectiv derivat dintr-un termen origine latina ce semnifica sigiliu. Este utilizat pentru a defini o specie ceramica fabricata cu ajutorul unor forme. Prin presarea pastei în aceste forme se obtinea decorul în relief. Arsa la rosu, este caracteristica pentru ceramica romana.

STAMPILA : Marca, în general nominala, imprimata înainte de ardere pe un obiect de ceramica, cu scopul de a permite identificarea provenientei sau a fabricantului.

TABULA PEUTINGERIANA : Harta (itinerariu antic), datata în secolul III (sau IV), ce poarta numele anticarului german Conrad Peutinger unde a fost depusa în 1507 o copie realizata cândva în secolele XI sau XII.

TARA ROMÂNEASCA : Stat feudal situat în zona sudica a României actuale, delimitata de Muntii Carpati, Marea Neagra si Dunare (între sec. al-XIV-lea si 1859).

TEZAUR (DEPOZIT) Grup de obiecte, de obicei, din metal sau din piatră, descoperite zăcând laolaltă, pe un spaţiu delimitat, într-o *groapă sau într-un alt complex. Este posibil ca ele să fi fost depozitate într-o formă din ceramică sau într-un container de natură organică. De regulă, se presupune că obiectele au fost depozitate împreună, deşi un tezaur (depozit) poate conţine o varietate de obiecte, vechi şi noi, folosite şi nefolosite. De regulă, se presupune că tezaurele au fost îngropate în scopul depozitării (ca în cazul obiectelor noi sau nefolosite, înainte de a fi comercializate, sau în cazul obiectelor folosite sau sparte, înainte de a fi reciclate), al ascunderii, al aruncării obiectelor nedorite sau al utilizării lor ca depozite votive. În orice caz, faptul că atât de multe dintre ele au fost descoperite întâmplător, a făcut ca arareori să fie posibilă investigarea arheologică a circumstanţelor depozitării tezaurelor izolate. DEPOTFUND (daneză); DÉPOT (franceză); DEPOT (olandeză)

TOR Termen folosit pentru a desemna un tip de monument care este întâlnit în unele părţi din sud-vestul Angliei, şi care este alcătuit dintr-un *val circular din pietre şi brazde de iarbă - material adunat de pe suprafaţa solului, din jur, ori dintr-un *şanţ exterior înconjurător, puţin adânc -, în centrul cercului descris de acesta aflându-se o stâncă ieşită, natural, la suprafaţă - de cele mai multe ori, un tor (stâncă ieşită natural la suprafaţă, într-o poziţie proeminentă, de obieci, pe vârful unui deal) sau un bolovan bine fixat în pământ. Valul poate fi aşezat pe o *platformă artificială, creată fie prin adăugire (de obicei, brazde de iarbă sau piatră, adesea, făţuită), fie prin mutarea materialului de la suprafaţă, pentru a crea o suprafaţă suficient de nivelată. Asemănător, poate exista o platformă sau o zonă nivelată, într-un fel oarecare, în jurul bazei unui tor. De regulă, există un acces prin val. Nu există dovezi ale faptului că torurile înseşi ar fi fost modificate, de om, în vreun fel. În zona din interiorul valului se pot afla *gropi. Până acum, există puţine dovezi pentru datarea *mormintelor umane din asemenea situri.

TRACI : Popor de origine indo-europeana care a ocupat înca din cel de al-doilea mileniu î.e.n. teritoriul cuprins între Carpatii Padurosi, Marea Neagra si Marea Egee.

TUMULUS : Termen latin desemnând un monument funerar constituit dintr-o movila de pamânt cu înaltime si diametru variabile ce acopera unul sau mai multe morminte.

 

Termeni în franceză

 

PALEOLITHIQUE Terme désignant l'Age de la Pierre taillée au cours duquel se sont succédés l'Homo erectus, l'Homo sapiens neandertalensis et l'Homo sapiens sapiens (l'Homme " moderne "). On y distingue trois périodes : le Paléolithique inférieur, le Paléolithique moyen et le Paléolithique supérieur, le tout s'étendant sur plus de deux millions d'années.

ACHEULEEN (de St Acheul, faubourg d'Amiens) - Industrie à bifaces constituant le principal faciès culturel du Paléolithique inférieur.

NEOLITHIQUE Période de transition au cours de laquelle l'homme cesse d'être un prédateur nomade (chasseur-cueilleur) et s'efforce de maîtriser ses sources de nourriture par la domestication des espèces végétales et animales tout en passant à une économie de production. Cette révolution s'accompagne de nouvelles techniques (poteries, polissage des outils ...) et de changement du mode de vie (sédentarité : maisons, villages ...)

CHALCOLITHIQUE Période transitoire entre le Néolithique et l'Age des métaux. Elle est caractérisée par l'apparition des premiers outils en cuivre. C'est aussi celle de la construction des mégalithes.

PROTOHISTORIQUE Se dit de la période couvrant l'Age des métaux (Bronze - Fer) avant l'apparition de l'écriture.

MENHIR Monument mégalithique consistant en une pierre dressée dont la destination cultuelle nous est inconnue.

OBSIDIENNE Verre naturel d'origine volcanique, de couleur sombre, qui a fait l'objet d'un commerce en Méditerranée à partir du Néolithique. Se taille facilement pour obtenir des objets divers.

KARST Relief des régions calcaires présentant des fissures et des gouffres résultant de l'action des eaux de pluie dissolvant le carbonate de calcium.

 

Termeni în engleză

Warwick Brag and David Trump

Dictionary of Archaeology, 2^nd edition, Penguin Books, 1982 preluare de pe www.cimec.ro

 

Ariuşd A late Neolithic site of the Cucuteni culture in Romania (Ariuşd village, Covasna County), which gave its name to the Cucuteni cultural area specific to South-East Transylvania. Its main feature is the three-coloured painted pottery.

Aurignacian A flint industry of Upper Palaeolithic type (c. 35,000 - 25,000 BC), named after a settlement discovered in 1860 in a cave at Aurignac (Haute Garonne), in Southern France. The maker of this culture is Cro Magnon man (Hommo sapiens fossilis). In France it is stratified between the Châtelperronian and the Gravettian, but industries of Aurignacian type are found eastwards to the Balkans, Palestine, Iran and Afghanistan. Bone points with split bases are diagnostic of the earliest Aurignacian, and in the west this is the period of the first Cave Art. At the Abripataud there is a radiocarbon date of pre-31000 B.C. for the Aurignacian, but there are possibly earlier occurrences in central and southeast Europe ( Istallosko in Hungary and Bacho Kiro in Bulgaria). Early Aurignacian was discovered in Northern Romania (Maramureş region and Northern Moldavia), while Middle Aurignacian is spread all over the territory of present Romania as part of Middle Aurignacian of Central Europe.

Basarabi 1. A rich Iron Age culture present in cemeteries and settlement sites over much of Romania (except its Northern part), Northern Bulgaria, Serbia, Voivodina, central Republic of Moldavia until Dnester River. The type site is on the Danube (Basarabi village, included in Calafat town, Dolj County). It is a local version of the Hallstatt culture, dating to end of the 9^th century BC – c.650 BC.

Biskupin An Early Iron Age village, of 7th to 5th centuries B.C., near Znin, in northwest Poland. The island site was ringed by a breakwater of piles and fortified by a rampart of timber compartments filled with earth and stones. Inside were more than a hundred wooden cabins arranged along parallel streets surfaced with logs. In response to a rising water level, the site was twice reconstructed. Biskupin belongs to a late stage of the Lusatian Culture.

Bodrogkeresztur   An east Hungarian cemetery with at least fifty inhumation graves. It is the type site for the middle stage of the Hungarian Copper Age (c. 3900-3500 B.C.), noted for its metal battleaxes and axe-adzes of shaft-hole type. Spread in Eastern Hungary (highest density on Tisza River), Western Romania, Eastern Slovakia, North-Eastern Serbia until the Danube (Ostrovul Corbului site). Better known due to its inhumation cemeteries.

Boian A middle Neolithic culture of Eastern Romania and Bulgaria, c. 4400-3500 B.C. Settlements become larger, even forming small tells. The pottery has geometric designs filled with white paste. Copper begins to appear in the deposits.

Bronze Age The second age in the three age system, when bronze was the main material used for man's tools and weapons. The advantage of bronze over copper was such that trade in the scarce but necessary tin had to be organized. This trade led in turn to the rapid diffusion of ideas and technological improvements. As a result, far more emphasis has been placed on typology for the study of this age than the others. The rapid change of tools and above all of weapons, and their frequent recovery as components of a hoard, make particularly detailed analysis possible. In Asia the period coincides with written history, so the awkward archaeological name may be abandoned. In Europe, centres of metal-working were established in the Aegean (the Minoans and Myceans, the first European civilizatons), Central Europe (Unetice), Spain (El Argar), Britain (Ireland and the Wessex Culture) and Scandinavia. The later Bronze Age is the period of the great folk movements whitch led to the spread of the Urnfields. It was brought to a close by the introduction of iron. In America true bronze was used in northern Argentina before A.D. 1000, and the knowledge spread to Peru shortly afterwards, reaching its maximum popularity with the expansion of the Inca empire. Certain Mexican nations, including the Aztecs, occasionally allyed copper with tin, but bronze was never as important in the New World as in the Old, and we cannot use the term Bronze Age in America.

Cucuteni Copper Age culture spread over a large area from South-East Transylvania, North Eastern Wallachia, Moldavia and Western Ukraine. There is a radiocarbon date of 3675 +/- 50 for an early phase and one of c. 2980 +/- 60 B.C. for the second phase. Named Tripolije Cuture East of Dnester River. Also Ariuşd-Cucuteni-Tripoljie. The type site is Cucuteni, Iassy County. Its main stages are A, A-B and B.

Culture Every human activity, whether representeted by an artifact ( material value) or a practice or belief ( non-material culture), which is transmitted from individual to individual by some kind of teaching, not by genetic inheritance. Althought usually bound by strict tradition, cultural change can come about comparatively rapidly by diffusion or by local development without external stimulation.

Getian A tribal name for peoples in the territories of modern Romania and Bulgaria. They are often referred to as Thraco-Getians or Geto-Dacians, and were strongly influenced by both Celts and Scythians. Their culture belongs to the later Iron Age, from 4th century B.C. until their conquest by Rome in A.D. 106. It is a local version of La Tene.

Gumelniţa A late Neolithic/ Copper Age culture of eastern Romania and Bulgaria (3500 - 2500 B.C.) Permanent villages of rectangular houses formed low tells. Copper and gold were coming into use beside flint. Gumelniţa can be derived from the Hamangia, Boian and Maritza cultures whitch preceded it in this area.

Hallstatt This site, in the Austrian Salzkammergut 50 km. east of Salzburg, is noted for its salt mines and for its cemetery of almost 3,000 graves. The oldest mine galleries go back to the Late Bronze Age, though most are of Iron Age date. The salt in the mines has preserved corpses, clothing and all sorts of mining tools. The cemetery began in Late Bronze Age Urnfield times, when the rite was usually cremation, but most of the graves are of the full Iron Age (Hallstatt and transitional Hallstatt - La Tene periods). In central European archaeology the terms Hallstatt A (12th -11th century B.C.) and Hallstatt B (10th - 8th centuries B.C.) are used as a chronological framework for the urnfield cultures of the Late Bronze Age. The first iron objects north of the Alps appear at the close of this period, and the Iron Age proper begins with the Hallstatt C (or I) stage of the 7th century B.C. The area of fullest developments is Bohemia, upper Austria and Bavaria were hillforts were contructed and the dead were some times interred on or with a four-wheeled wagon, covered by a mortuary house below a barrow. Sheet bronze was still used for armor, vessels and decorative metalwork, but the characteristic weapon was a long iron sword (or a bronze copy of this) with a scabbard tipped by a winged shape. These swords are found as far afield as southeast England, in the so-called 'Iron Age A' cultures. During the Hallstatt D (or II) period, in the 6th century, the most advanced cultures are found further west, in Burgundy, Switzerland and the Rhinland. Wagon burials are still prominent, and trade brought luxury objects from Greek and Etruscan cities round Mediterranean. By the close of this period in the mid 5th century, elements of Hallstatt culture (though without wagon burials) are found from southern France to Yugoslavia, Czech Republic and Slovakia.

Hamangia A type site in Northern Dobrudja, near Goloviţa lake (Baia commune, Tulcea county). It has given its name to an Early-Middle Neolithic culture in the Dobrudja and costal Bulgaria which is regarded by some as a branch of the Impressed Ware culture, arriving by sea from the Aegean before 4300 B.C. Noteworthy are its use of spondyllus shell bracelets and its famous terracotta and marble figurines, like "The Thinker of Cernavoda".

Iron Age Iron had such manifest advantages over bronze that its spread was rapid. Indeed, in parts of the world like Africa, it overtook the earlier metal, excluding a Bronze Age altogether. In America iron was not introduced until the arrival Europeans. In most of Asia the Iron Age falls entirely within the historic period. In Europe it begins at earliest c. 1100 B.C., when the collapse of Hittites allowed the secret of iron-working to escape. Highlights are provided by the Villanovas in Italy and the cultures of Hallstatt and La Tene in central and western Europe. It is the period of the startling Celtic Art. Beyond the Mediterranean shores the age closes with the appeareance of the Roman legions in the1st century B.C. and 1st century A.D. Outside the imperial frontiers, it is conventionally taken to end with the Migration Period, c. 4th - 6th centuries A.D. Because of its overlap with history-strictly it should last at least until the Industrial Revolution - the period is even more anomalous than the others of the Three Age System.

Karanovo A tell in Eastern Bulgaria. It disclosed 12 m. of stratigraphy, whith seven phases of occupation running from the Early Neolithic to the Bronze Age, 7th to mid 2nd millennium B.C. The development of the architecture, all in wattle and daub, was particularly interesting. The 50 to 60 early, scattered, square huts were replaced by rectangular, larger, porched, plastered and painted ones in later phases.

La Tene The site of a great Iron Age votive deposit in the shallow water at the east end of Lake Neuchatel, Switzerland. Excavations in 1907-17 revealed wooden piles, two timber causeways and a mass of tools and weapons of bronze, iron and wood. Some of these objects bore curvilinear patterns whitch are the hallmark of La Tene art everywhere from Central Europe to Ireland and the Pyrenees. La Tene has given its name to the second period of the European Iron Age, which followed the Hallstatt period over much of the continent and lasted from mid 5th century B.C. until the Celts were subdued by Roman conquest. The highest development, and the birth of the art style, took place in west central Europe from the Rhineland to the Marne. Contact with the Greek and Etruscan worlds brought wine, metal flagons and Attic drinking cups into lands north of the Alps, and La Tene art shows links with that of the Scythians to the east. In Britain, contact with the continental La Tene cultures is shown by chariot burials and the presence of La Tene art motifs on metalwork and pottery.

Mesolithic The period of transition between the Palaeolithic and the Neolithic, with persistence of the old Palaeolithic hunting and collecting way of life in the new environment created by the withdrawal of the Pleistocene ice sheets around 8300 B.C. Glacial flora and fauna were replaced by modern forms, but agriculture was still unknown. Mesolithic flint industries are often distinguished by an abundance of microliths. The period came to an end with the gradual invention and diffusion of the ' Neolithic' manner of life based on farming and stock-rearing. In the Near East, which remained free of ice sheets, climatic change was less significant than in northern Europe and agriculture was practised soon after the close of the Pleistocene. In this area the Mesolithic period was short and poorly differentiated, but it became longer as one moves further away from centres of early farming. In Britain the Mesolithic - Neolithic transition did not come until around 4000 B.C.

Monteoru A fortified hilltop near Bucharest, Romania, the type site of a Middle to Late Bronze Age culture, c. 2000-1600 B.C., which covered much of eastern Romania. It was of local origin, but absorbed influences from both the south (notably Faience in trade) and the steppes. It had a rich and varied repertoire of pot and metal forms.

Neolithic A neo-Grecism invented by Lubbock in 1865 to describe that section of the human past, as classified by the Three Age System, in which man was producing his own food by cultivation of crops and domestication of animals, but was still relying solely on stone as the material for his tools and weapons. These criteria become progressively more difficult to apply as we learn that both food production and metal-working took a long time to develop. If the term Neolithic is to be retained at all, it must be based on the appeareance of food production, sometimes called the Neolithic revolution, commencing in southwest Asia 9000-6000 B.C. This might be considered the most important single advance ever made by man, since it allowed him to settle permanently in one spot. This in turn encouraged the accumulation of material possessions, stimulated trade, and by giving a storable surplus of food allowed a larger population and craft specialization. All these were prequisite to further human progress.

Otomani A Middle to Late Bronze Age culture of Eastern Hungary and North-Western Romania, the type site just within the latter. It dates to the period 2000-1600 B.C., and shows connections with Unetice.

Palaeolithic Beginning with the emergence of man and the manufacture of the most ancient tools some 2 1/2 to 3 million years ago, the Palaeolithic period lasted through most of the Pleistocene Ice Age until the final retreat of the ice sheets in about 8300 B.C. It is generally subdivided into : Lower Palaeolithic, with the earliest form of man (Australopithecus and Homo Erectus), and the predominance of core tools of pebble tools, handaxe and chopper type; Middle Palaeolithic, the era of Neanderthal Man and the predominance of flake-tool industries (eg. Mousterian) over most of Eurasia; Upper Palaeolithic starting perhaps as early as 38000 B.C., with Homo Sapiens, Blade-and-Burin industries and the Cave Art of Western Europe.

Tiszapolgar The oldest stage of the Hungarian Copper Age ( 4100-3900 B.C.). It takes its name from Tiszapolgar-Basatanya, a cemetery in the plain of eastern Hungary with 156 graves containing single inhumations accompanied by pottery and a few copper objects. The oldest graves belong to the Tiszapolgar phase, while the more recent ones are of the Bodrogkeresztur culture.

Urnfield A cemetery of individual cremation graves with the ashes of the dead placed in pottery vassels, or funerary urns. Sometimes unurned cremations may also be present. The term Urnfield cultures is used in a special sense for a group of related European Bronze Age cultures in which the above rite was practised. The idea of urnfield burial is an ancient one in central Europe where cremation cemeteries of the later 3rd millennium B.C. are known in the Kisapostag culture of Hungary and the Cârna culture in Romania. By 1500 urnfields were common in East Central Europe, and from there the new rite spread north and west. It was introduced into North Italy by the Terramara people in the mid-2nd millennium, and from there spread southwards through the peninsula as far as Sicily and the Lipari islands during 11th to 9th centuries. From Central Europe urnfield burial, with its distinctive pottery and associated bronze tools, spread westwards across the Rhine in 11th century. By c. 750 it had reached Southern France and shortly after that date urnfields appear in Catalonia, where evidence from place names suggests that the newcomers were Celts. Over most of the region north of the Alps, urnfield cultures came to an end with the start of the Hallstatt Iron Age in 7th century, while the Mediterranean Islands were incorporated into the Classical world of the Greeks and Etruscans.

Vinca A large tell just outside Belgrade in Yugoslavia. Its lowest level consisted of Starcevo material. The next two, of the Middle and Late Neolithic, are called after this site but distinguished by hyphenating with others, Vinca-Turdaş and Vinca-Plocnik, dated by radiocarbon to c. 5400-4800 and 4800-4500 B.C. The pottery throughout is typically dark burnished, with fluting and simple incised decoration. The site represents a settled farming community but its position and contents demonstrate the importance of trade also.

Vucedol The type site of a Slavonian culture of the Late Neolithic, lying beside the river Drava in Croatia. It is characterized above all by its pottery, excised and filled with white paste. The material is related to that from the Ljubljansko Blat and the Eastern Alps generally. Some copper was already being worked.

 

 

G

E