CFF TISMANA

(Căile Ferate Forestiere Tismana)

Impactul transformărilor social-politice

 ale vremii şi factorii care au accelerat sfârşitul CFF

 

 

Ultimele două locomotive ale CFF Tismana

           

In anul 1936 s-a înfiinţat Întreprinderea „Căile Ferate Cloşani” făcând parte din Întreprinderile „Cloşani” S.A.R. cu sediul în Turnu-Severin, strada Calea Craiovei, numărul 20, judeţul Mehedinţi.

Întreprinderea avea capital privat, cu sediul în Bucureşti şi în statutul său se preciza că, întreprinderea face parte din grupul „asociaţiunilor particulare industriale” în scopul exploatării masei lemnoase din bazinele superioare ale râurilor Motru –zona Cloşani- şi Tismana.

După organizarea de şantier, au început construcţiile căilor ferate forestiere aferente,  cu ecartament îngust, de 760 mm, de la Turnu Severin şi până în localităţile Apa Neagră şi Tismana. 

Birourile şi atelierele centrale au fost construite, la început, în oraşul Turnu Severin unde exista o fabrică de prelucrare a masei lemnoase dar şi posibilitatea ca masa lemnoasă adusă de la Tismana şi Cloşani să fie trimisă spre alte destinaţii prin reţeaua feroviară sau cea fluvială a ţării. De altfel, liniile CFF erau prelungite astfel încât încărcarea în vagoanele CFR sau în vapoare, să se facă cu cheltuieli minime.

Punctele de lucru pentru pregătirea transporturilor masei lemnoase, secţii de remorcare, staţii de manevră şi  centrale telefonice au fost amplasate la Apa Neagră dar mai ales la Tismana, ca nod principal de cale ferată alături de Turnu Severin.

 

Semnătura directorului Kirch,  din Direcţia Căilor Ferate Cloşani a Întreprinderilor „Cloşani” S.A.R.

Acestuia i-au urmat până la naţionalizare, Relu Popescu, N. Dumitrescu şi Mişu Popescu

 

Până în anul 1938 calea ferată spre Tismana era gata iar în lunca Tismanei, lângă „canton”, a fost amplasat atelierul de reparaţii C.F.C. mecanic (C.F.C. = Căile Ferate Cloşani), diverse depozite şi platforme de preluare a masei lemnoase din bazinele superioare ale râurilor Tismana şi Tismeniţa.

Atelierele de reparaţii de la Tismana nu erau dotate decât cu forje simple, foale manuale, nicovale şi alte unelte care nu foloseau curent electric. Totul se executa manual, şuruburile erau executate cu filiera iar piroanele pentru traverse prelucrate la forje, cu ciocanul şi nicovala. Cu toate acestea, spre exemplu, se executau toate piesele necesare  îmbinărilor liniilor ferate pentru construcţia unui nou tronson.

Lucrările la linia ferată spre Turnu Severin, mai lungă, au durat mai mult dar în anul 1942 linia funcţiona la întreaga capacitate. Era la începutul războiului.

În paralel, se pregătea şi personal calificat. Prin şcolile de ucenici, prin cursuri de scurtă durată sau şcolile de meserii,  se asigura viitoarea generaţie de feroviari forestieri.

 

   

Mitică Drumen şi Mişu Slivilescu

Doi dintre primii ucenici ai Întreprinderilor „Cloşani” S.A.R.

Durata contractului de ucenicie, 31.12.1945 - 31.12.1949

 

Pe timpul războiului cererea de masă lemnoasă a crescut. În anul 1943, începe prelucrarea industrială intensă a lemnului la Turnu Severin. Cerinţele pentru război erau enorme iar nemţii plăteau în valută forte. Întreprinderea forestieră ia un avânt neaşteptat. Pentru impulsionarea producţiei sunt implicaţi ca acţionari ai întreprinderii chiar şi specialişti germani. Unul din ei, Kirch, specialist de înaltă clasă, nu a mai plecat de la Tismana nici după război. Unii specialişti au venit la calea ferată după război, fie din Bucovina sau Basarabia ocupate de ruşi, fie din alte părţi în căutare de lucru. Cu excepţia lui W. Weinbergher care a plecat, majoritatea şi-au construit case şi au murit la Tismana. Carol Proch, Carol Lizinschi, Johan Lemac sunt cei mai cunoscuţi.

După anii 1945-1946, comenzile de masă lemnoasă scad.  Sovieticii ne consideră ţară de ocupaţie şi cer despăgubiri de război statului român. Întreprinderile însă, nu erau ale statului ci erau întreprinderi cu capital privat. „Capitaliştii” vremii, bineînţeles că se opuneau la înstrăinarea capitalului lor, nu renunţau uşor la banii obţinuţi prin muncă cinstită.

De aceea, de la răsărit vine o primă soluţie dezastruoasă: guvernul marionetă de la Bucureşti este obligat de ruşi să naţionalizeze bunurile opozanţilor.  Vor urma „cotele”, produse pe care populaţia trebuia să le dea obligatoriu statului.

Se naţionalizează toate bogăţiile subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului, precum şi întreprinderile individuale, societăţile de orice fel şi „asociaţiunile particulare” industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi si telecomunicaţii.

Iată un extras cu anexa 24, din legea privitoare la naţionalizare unde figurează şi „Calea ferată particulară” Turnu-Severin – Tismana a Întreprinderilor „Cloşani” S.A.R.

 

LEGE Nr. 119 din 11 iunie 1948 (clic aici pentru textul integral se deschide in fereastră nouă – Închideţi-o după citire)

pentru nationalizarea intreprinderilor industriale, bancare, de asigurari, miniere si de transporturi*)

MONITORUL OFICIAL NR. 133 bis din 11 iunie 1948

*) Text corectat conform rectificarilor aparute in Monitorul Oficial Nr. 135 si 143 din 14 si 24 Iunie 1948.

 

LISTA ANEXA 24

 

Cai ferate particulare

----------------------------------------------------------

Denumirea intreprinderii ADRESA

----------------------------------------------------------

1. Ploiesti - Valeni Ploiesti, Prahova

2. Arad - Podgoria Arad, Arad

3. Arad - Pecica - Nadlac Pecica, Arad

4. Brasov - Satu-Lung Brasov, Brasov

5. Turnu-Severin - Tismana Bucuresti, Intrepr. Closani

6. Varfurile - Valea Leuca Arad

7. Ilva Mare - Ilva Mica Bistrita, Nasaud

8. Telciu - Telcisor Telciu, Nasaud

9. Maneci - Ungureni Bucuresti-Societatea Drajna

10. Buzias - Buzias-Bai Buzias, Timis Torontal

-----------------------------------------------------------

 

Prin sancţiunile pe care le prevedea, Legea 119/1948 a fost un bun prilej pentru marionetele comuniste puse în funcţii de sovietici, de a arunca în închisoare elita economică de atunci dar şi orice opozant al noului regim. Iată ce prevedeau articolele 18-20 ale legii:

 

ART. 18

Se pedepsesc cu 5-10 ani munca silnica si cu confiscarea întregii averi acei care, indiferent prin ce mijloace, cu intenţiune, vor zadarnici sau vor încerca sa zădărnicească naţionalizarea prevăzuta de prezenta lege, vor tăinui parte din patrimoniul întreprinderilor sau vor vătăma, nimici, înstrăina, muta, exporta sau micşora, prin orice mijloace, bunuri sau instalaţiuni supuse naţionalizării.

Cu aceeaşi pedeapsă se vor sancţiona si acei care intenţionat vor prezenta organelor Statului date inexacte sau incomplete asupra acestor bunuri.

ART. 19

Se pedepsesc cu închisoare corecţionala de la 4-10 ani si cu amenda de la 50.000-500.000 lei, funcţionarii publici sau persoanele împuternicite in temeiul prezentei legi, care nu vor executa sau vor zadarnici executarea însărcinărilor ce le revin potrivit prevederilor ei.

ART. 20

Infracţiunile la prevederile prezentei legi se constata, se urmăresc si se judeca, potrivit legii Nr. 351 din 3 Mai 1945, pentru reprimarea speculei ilicite si a sabotajului economic si a legii Nr. 252 din 15 Iulie 1947, pentru organizarea controlului economic.

 

Urmează vremuri sumbre pentru „capitaliştii” CFF Tismana ca şi pentru toţi „chiaburii” Tismanei. Vilele de pe Valea Tismanei care aduseseră  localităţii, statutul de „staţiune climaterică” sunt naţionalizate împreună cu toate casele mai acătării din Tismana.

Căpitanul Ion Neferescu, cavaler al ordinelor „Mihai Viteazul” şi „Legiunea de onoare a Franţei” fusese închis la Priprava. Casa Neferescu devine garnizoană rusească. Plutoanele ruseşti mărşăluiau cântând prin sat, în fiecare dimineaţă. Şcoala  amenaja lunar o scenă improvizată pentru „brigada artistică” a soldaţilor sovietici. Sâmbăta, în aer liber, pe spatele şcolii erau proiectate filme „cu Stalin” . Succesele  armatei roşii în război era tema predilectă. Aparatul de proiecţie era alimentat de un mini generator electric, cu ieşirea de 110 volţi, rotaţia fiindu-i asigurată de un motoraş de combustie cu benzină.

Şi la CFF Tismana se amenajase un vagon CFF caravană cinematografică, care ducea aparatele de filmat sâmbăta, în vârful muntelui la Capra-Cloşani iar duminica la clubul muncitoresc de la Apa Neagră unde era director Dan Morega, ajuns în anul anul 2005, subprefect al judeţului Gorj.

 

Gazeta CFF Tismana în anul 2005. În medalion fosta stema proprie a CFF.

A se observa cele două stele roşii de pe pereţii laterali.

 Deşi steaua roşie nu era simbol românesc, ea era impusă peste tot.

 

 Biblioteca CFF Tismana se umpluse de cărţile propagandă sovietice. Uzina electrică care asigura atelierelor curent alternativ de 220 volţi, nu se mai folosea numai pentru ateliere, gater şi iluminat ci şi pentru „Clubul muncitoresc”. O staţie de radioficare ale cărei fire se întinseseră şi de-a lungul întregului sat, asigura „clasei muncitoare” cântece „patriotice” asortate cu cuvântările mai marilor de la Bucureşti.

La club este infiltrat un activist de partid, pătruns într-atât de profund de doctrina adusă din stepa rusă, încât, îşi schimbase numele „Marcenko” cu multă mândrie. Tismana putea fi considerată norocoasă, Marcenco era totuşi un român pro rus. În marile oraşe însă, erau plantaţi direct consilieri sovietici precum Naghiev de la Târgu-Jiu. Acesta comandase la Târgu-Jiu un meci de fotbal în nocturnă, stadionul fiind iluminat cu … torţe! (D. Brozbă – Pandurii Tg. Jiu)

 

2005 - Atelierele CFF Tismana părăsite, sunt vândute fără folos, de la o firmă la alta

 

Până la ştergerea oricăror relaţii „capitaliste” ale mijloacelor de producţie, la CFF Tismana, anii postbelici au însemnat perioade de reorganizare şi recul. În anul 1950, ocupanţii sovietici pleacă din ţară ca urmare a unei certe între tovarăşii Nikita Hruşciov şi Gheorghe Gheorghiu-Dej, ultimul murind câţiva ani mai târziu, de un cancer suspect. Şi totuşi, prin anii 1950, CFF Tismana intră pe mâna unor oameni gospodari. Directorul Ion Buligan, inginer, reuşeşte să construiască un atelier nou. O uzină electrică cu un generator mânat de un motor în doi timpi, dădea întregii întreprinderi curentul electric necesar. „Gara”, cum numeau localnicii întreprinderea, era luminată până noaptea târziu.

Totuşi, la moartea lui Stalin, în 1952, criza economică ajunsese la apogeu iar moneda naţională se devalorizase într-atât încât a trebuit ca leul să fie susţinut prin reformă monetară. Stabilizarea naţională s-a făcut la 28.01.1952. Conţinutul acoperirii în aur era de 0,079346 grame de aur fin la leu. Schimbul banilor: de la 20 la 400 lei pentru un leu nou, diferenţiat pentru populaţie (20:1), întreprinderi de stat şi cooperatiste.

Devenită Întreprindere de Stat, activitatea CFF Tismana era acum coordonată prin planurile centralizate, ale partidului comunist. Treptat, în câţiva ani, întreprinderea începe să-şi revină. Construcţia CIL (Combinatul de Industrializare a Lemnului) Târgu-Jiu implica construcţia unei căi ferate forestiere Tismana – Târgu-Jiu. Care de altfel, s-a şi construit în anul 1957.  

Prin anii 1957-1962 propaganda comunistă era foarte puternică iar colectivizarea agriculturii întregii ţări se încheiase. Pe lângă munca propriu zisă, salariaţii erau implicaţi şi în diverse forme de activităţi cultural-artistice.  Fiind o noutate, salariaţii participă cu interes, mai ales că unii din salariaţi erau „viorişti” din Mahalaua Tismanei, alţii „jucau jocuri populare de când lumea”, din părinţi în părinţi iar pentru a crea un text sau o poezie adecvată găseai imediat un „talent nedescoperit”.

Ceea ce este interesant în mişcările artistice de atunci, este că geniul poporului român a reuşit să sufoce propaganda sovietică şi tradiţia românească să treacă în planul întâi. Cântecele revoluţionare păleau în faţa versurilor umoristice ale brigăzii artistice. Şi asta cu atât mai mult cu cât versurile erau puse pe muzică populară, nu pe marşuri comuniste mobilizatoare. Treptat, activităţile artistice au devenit din unealtă de propagandă a partidului, într-o mişcare de masă care revigora tradiţiile şi obiceiurile poporului român.

 

1958. Formaţia de dansuri a CFF Tismana, la Baia de Aramă pentru sărbătorirea zilei de 23 august

 Bărbaţii de la stânga la dreapta:

Savu Stanciu, Matei Junilă, Octavian Kilom, Ion Bobei, Mihai Lupu

 

Spectacolul cel mare al formaţiilor artistice ale CFF Tismana,  a avut loc la „canton”. Era terenul care fusese odinioară folosit pentru utilajele cu care se întreţinea şoseaua Târgu-Jiu - Baia de Aramă. Aici a fost amenajată o scenă în aer liber iar la spectacol, „Brigada artistică” a cucerit atât de multe laude de la mai marii vremii încât, organizatorul Nicu Dobrescu a fost avansat „la raion” (formă administrativă similară judeţului).

Pentru personalul angajat la CFF Tismana s-a obţinut aprobarea ca pe terenul cantonului să fie amenajat şi un frumos parc, plantat cu brazi, plante şi arbori ornamentali, ronduri de flori, tufe de trandafiri şi de aglice. Un lac de agrement a fost amplasat în partea sudică a parcului.

Amenajarea parcului, punctul sanitar, clubul cu staţie de radioficare şi  biblioteca trebuiau să dovedească grija „partidului” faţă de clasa muncitoare. Ele erau uneltele regimului instalat de sovietici pentru crearea „omului nou” care „nu-şi va precupeţi nici un efort” pentru construirea unei „orânduiri superioare”. Dar conducerea şi personalul angajat nu sesiza sau mai precis reconvertea instinctiv mijloacele propagandistice ale clasei politice pentru întărirea „orânduirii noi, socialiste”. Pur şi simplu, conducerea era tânără, energică, simţea nevoia unor mijloace de agrement iar în lipsa unei vieţi cultural-artistice specifică numai oraşelor mari, se încerca o organizare prin mijloace proprii.

Succesul „cultural-artistic” din anii 1958-60, a impulsionat conducerea să completeze gama distracţiilor prin înfiinţarea unei echipe de fotbal. Astfel, anii 1958-1962 sunt consideraţi ca „anii de aur ai fotbalului Tismanei” când se echipa de fotbal „Locomotiva CFF Tismana” era una din cele mai bune echipe de fotbal din regiunea Oltenia.

 

Mai 1958. Conducerea sectorului CFF Tismana din cadrul IFET Baia de Aramă

De la stânga la dreapta: Carol Proch, Vătavu Dumitru, Băbău Ion, Dumitru Sepi, Flămându Ion, Lupu Nicolae,

Ion Buligan, Petcu Dumitru , Mihai Lupu, Savu Stanciu, Văleanu Ion, Nicolae Tomoniu

 

În paralel, se căutau soluţii şi pentru eficienţa maximă a întreprinderii.  Din nefericire, nu prin studii ştiinţifice ci prin motivaţii emoţionale. În anul 1954, iarna a fost extrem de dură iar zăpada care depăşea un metru a paralizat întreprinderea. Lucrările la dezăpezire şi dezgheţul din primăvară a degradat infrastructura căii ferate. Deraierile încep să se ţină lanţ. Iernile care urmează amplifică fenomenul, au loc accidente de muncă, unele mortale. Întreţinerea şi dezăpezirea celor 75 de km către Turnu Severin implică probleme cu costurile. Pe de altă parte, industria de camioane de la Braşov abandonează vechile camioane „Steagul roşu” lansând camioanele „Carpaţi”, apoi „Bucegi”, ultimele  foarte performante şi destul de puternice pentru ca  cei din conducere să gândească schimbarea mijloacelor de tracţiune.

 

Locomotivă deraiată, împinsă şi răsturnată de vagoane

 

În aceste condiţii, păstrarea căii ferate Turnu-Severin – Tismana, care pe dealurile de la Ciovârnăşani îngroşa mereu numărul deraierilor şi accidentelor, nu mai avea justificare şi ea a fost prima sacrificată.

Prelucrarea lemnului si producţia de mobilă de la Turnu Severin nu are însă de suferit. Începând cu 1960 ia fiinţă şi aici Combinatul de Industrializare a Lemnului (CIL) dar care se asigură de materie primă prin achiziţionarea noilor camioane şi construcţia de drumuri forestiere. După 1990 a luat denumirea de CILDRO având prin anul 2000, circa 2700 de angajati.

Reorganizarea de la Turnu Severin implică strategii şi la Tismana, unde căile ferate de pe văile râurilor sunt înlocuite cu drumuri forestiere. Era începutul sfârşitului pentru că preţul petrolului va exploda!  

Oraşul Turnu Severin, cu populaţie mereu în creştere, a permis însă menţinerea unei industrii a lemnului, pe când fosta comună Tismana nu. Pe lângă problemele căii ferate, forţa de muncă de aici devine din ce în ce mai puţină, deoarece migrează spre noul bazin carbonifer Motru.

Apoi, reclădită prin planuri cincinale, CFF Tismana şi-a găsit sfârşitul tot din cauza acestora. Economia centralizată a statului, nu ţinea seama protejarea capitalului întreprinderilor de stat dacă aceste întreprinderi nu se înscriau în obiectivele majore ale statului. Construcţia „marelui” Complex Hidroenergetic  Cerna-Motru-Tismana, a fost ultima lovitură dată CFF Tismana. „Barajul”, cum ziceau localnicii, era un plan grandios al lui Ceauşescu iar construcţia lui nu putea fi oprită doar pentru faptul că CFF Tismana ar fi putut intra într-o criză majoră. Sau cel puţin, nimeni nu s-a gândit la aceasta.

Abia acum studiile de impact social şi de mediu au devenit obligatorii în orice proiect.

Din păcate e prea târziu, CFF Tismana nu mai există!

Şi buba încă se mai întinde…

 

Un teren mereu al altuia. Aici era cantonul şoselei Tismana-Târgu Jiu.

Terenul a devenit apoi parcul CFF Tismana. A trecut la Cooperativa de Consum Tismana.

Ea construieşte Motelul Tismana dar după 1989, cooperaţiei nu-i merge bine iar motelul este vândut unui patron.

Cum se vede, nici patronului nu-i prea merge bine…

 

 

Octombrie 2005. Ce a mai rămas din fosta cantină a CFF Tismana

           

            Citiţi în capitolul „Final”, cauzele care au condus la distrugerea CFF Tismana.

 

 

 

Dacă nu vedeţi trei cadre:

Restart